Nenea Nicu era Nicu Damienescu
2 min
Povestea orașului Tulcea este semnată Nenea Nicu. Multă vreme numele din acte nu se vedea. Marinache, care a ținut în mână colecția de la Academie, îl spune: Nenea Nicu este Nicu Damienescu, învățător. El ținea administrația. Din anul III, nr. 7–8, septembrie–octombrie 1937, comitetul nu mai stă pe frontispiciu. Rămân Constantin Petrache, director, și N. Damienescu, redacție și administrație.
Marinache îl numește „gazdă în toate numerele”: apropiat de copii, sfătuitor. Iordăchescu, în 1938, îl numește „sufletul acestei reviste” și îl arată rugând colegii și școlarii să-i trimită câte un text scurt, ca pagina să se poată tipări.
„sufletul acestei reviste”
Ce i se poate pune în seamă, după titluri
Textele, în afară de povestea orașului, nu le avem. Avem locul lor în sumar, așa cum l-a notat Marinache:
- „Povestea lui Moș Crăciun” și „Moș Crăciun în județul Tulcea”, numărul 1 din 1935
- „Povestea orașului Tulcea”, numărul 2 din 1935
- „Motcu cel șchiop”, numerele 3–5 din 1935
- „Crăciunul în 1916”, numărul 10 din 1935
- „Se duc cocoarele”, anul II, nr. 7–8
- „Scrisoarea lui Nenea Nicu către cititori”, anul III, nr. 2–3
La nota poveștii din februarie 1935, Ligia Dima spune că voia să fie un scriitor ca Ion Creangă și să fie tradus în toate limbile. Atât se poate spune fără să-i scriem noi poveștile care lipsesc. Când numărul va putea fi deschis, „Motcu cel șchiop” și scrisoarea către cititori sunt primele de căutat.
Cuvinte: 1935, Nenea Nicu, poveste, Damienescu
Niciun vot în revistă
Poți citi lucrarea. Conturile sunt pentru elevi, profesori și directorii de școli: se deschid cu invitație sau cu cod de clasă. Comentariile și votul revistei rămân în interiorul școlii. Nu există înregistrare publică.
Comentarii
Niciun comentariu aprobat încă.
Ca să comentezi, îți trebuie un cont de elev, de profesor sau de director. Intră sau folosește codul clasei.