Copilul Dobrogean, de la gazeta din Tulcea la seria de acum

Copilul Dobrogean este, întâi, o revistă lunară scoasă la Tulcea de învățătorii județului, din 1935. Seria de acum, pentru școlile din Constanța și Tulcea, îi reia numele. Lucrarea de față adună ce se poate verifica: o fișă de bibliotecă, un portret de oraș din enciclopedie, două texte păstrate din pagini și studiul care i-a fixat anii. Unde scrisul de mână poate fi citit în două feluri, o spun. Unde un an nu este văzut pe exemplar, nu îl transform în fapt sigur.

Gazeta, pe fișa de bibliotecă

Biblioteca Universității din Cluj păstrează o fișă scrisă de mână, cu numărul 280259, la titlul Revista copilului dobrogean. Fișa spune că apare lunar, sub auspiciile Asociației Învățătorilor, secția Tulcea, și sub conducerea unui comitet: D. Dogaru, A. Popescu, V. Pavlot și Ior. Petrache. Anul I este 1935. Locul este Tulcea, din 1935. Redacția: Const. Petrache.

Pe fișele vremii, „Ior.” este prescurtarea de la Iorgu, iar „Const.” de la Constantin. Numele Pavlot este citit de pe scrisul de mână. O literă de la sfârșit se va limpezi abia când va apărea tipărită pe o copertă.

Aceeași fișă notează și schimbarea titlului. Primele numere se cheamă Revista copilului dobrogean. De la numărul 9 al anului I, titlul scris pe fișă este Revista „Copilul dobrogean”. Mai târziu, în ghiduri și în citate, numele se scurtează la Copilul Dobrogean. Este aceeași foaie.

Tiparul și formatul

Formatul notat pe fișă este 23 × 16 centimetri. O revistă mică, de ținut în mână.

Tipografia s-a schimbat pe parcurs. La început, fișa dă Tipografia „Moderna” a lui Panait Dimitriu. De la numărul 6 al anului I, tiparul trece la Tipografia „Dobrogea” a lui C. Donceff. Numele Donceff este al unei case de tipar din Tulcea: librăria și tipografia lui Sava Donceff scotea, pe la 1910, ziare, hărți, manuale și vederi. Fișa din 1935 dă inițiala C.

La numărul 8, pe același șir de adnotări, fișa așază „Curierul Tulcei”. Nu scrie limpede dacă numărul a fost tipărit în atelierul ziarului sau doar pomenit acolo.

Pagina „Despre” a seriei noi pomenește Tipografia Cazanegrea. Fișa de la Cluj dă alte două ateliere, Moderna și Dobrogea. Până la un colofon care să o confirme, Cazanegrea rămâne o mențiune a seriei noi, nu un fapt citit pe exemplar.

Câte numere se pot număra

Fișa de la Cluj ține anul I, 1935, numerele 1-10, și anul II, 1936, numerele 1-10. Zece numere într-un an, la o revistă numită lunară, se potrivește cu o foaie de școală. Anul de clasă nu are douăsprezece luni pline. Fișa nu spune care luni au lipsit.

Jos, cu creionul, stau două însemnări: „(1) 857-1936” și „(2) 1034-1937”. Nu sunt explicate. Pot fi cote sau numere de înregistrare. Nu le citesc ca numere ale revistei.

Foaia a trecut de 1936. În februarie-martie 1937 încă apărea: de acolo au fost citate compuneri despre mărțișor. Profesorul Mihai Marinache, de la Seminarul Teologic „Ioan Casian” din Tulcea, a scris studiul „Din istoricul presei pedagogice tulcene - Copilul Dobrogean (1935-1938)”, în Convorbiri didactice, nr. 6, martie 2014, revista Casei Corpului Didactic Tulcea. Anul 1938 vine din titlul acestui studiu. Textul integral nu este pus online, așa că închiderea din 1938 o dau după el, nu după un ultim număr ținut în mână.

Enciclopedia României, în portretul orașului Tulcea, cu date calculate la 1 iulie 1937, o trece încă printre revistele lunare. În 1937 era socotită vie.

Două texte care s-au păstrat

Din cuprins nu avem colecția. Avem două ferestre.

În numărul din februarie 1935, un învățător care semna Nenea Nicu a publicat „Povestea orașului Tulcea”. O redă Ligia Dima în volumul despre compania de apă a orașului, apărut la Tulcea în 2016. Povestea este spusă de un bunic, Moș Nae, nepoților Vasilică și Lenuța, lângă sobă, în timp ce afară ninge. Cetatea lui Tul stă, în poveste, pe șoseaua Babadagului, dincolo de Cercul de Recrutare. Voievodul Tul cade rănit după o luptă și cere să fie dus „la cetatea mea, Tul… cea dragă”. De la aceste vorbe, spune povestea, locul s-a numit Tulcea, iar orașul s-a mutat spre răsărit, unde este și astăzi. O notă de subsol, citată de Ligia Dima, arată că Nenea Nicu voia să fie un scriitor ca Ion Creangă și să fie tradus în toate limbile. Numele lui din acte nu este dat.

Povestea nu este o cronică de arheolog. Pomenește totuși locuri pe care un copil din Tulcea, în 1935, le știa: șoseaua Babadagului, locul zis „La Tabără”, dealul cu uzina de apă.

A doua fereastră vine dinspre Constanța. În numărul din februarie-martie 1937, revista a publicat compuneri despre mărțișor. Eleva Corina I. Cernescu, din Constanța, scria: „Când am deschis cutiuța, un mărțișor frumos strălucia înăuntru. Avea pe el o potcoavă și un trifoiu. Am mai multe mărțișoare, dar pe acesta îl iubesc cel mai mult.” Citatul a fost reluat la 1 martie 2026 de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Alți copii, în același număr, legau mărțișorul de ghiocei și de joaca de afară.

Două lucruri merită ținute minte. Revista primea compunerea unei eleve, nu doar articolul dascălului. Și primea o elevă din Constanța, nu doar copii din Tulcea. Seria de acum, cu ambele județe, are un precedent în paginile vechi.

Cine mai este legat de nume

Biblioteca Județeană „Panait Cerna” din Tulcea îl trece pe Gavril I. Coatu printre cei care au colaborat la „Copilul dobrogean”. S-a născut la 8 decembrie 1879, la Rășcani, județul Vaslui, și a terminat Școala Normală din Bârlad în 1897. A fost învățător la Cochirleni, în județul Constanța, apoi la Zebil, Cerna și Posta-Telita, în județul Tulcea. În mai 1903 a scos, la Cerna, publicația „Colnicul Hora”. Între 1915 și 1929 a fost învățător și director al Școlii primare nr. 2 din Tulcea. A scris versuri, teatru și folclor. În culegerea coordonată de Grigore Tocilescu și Christea N. Tapu au intrat, de la el, 40 de cântece lirice, 21 de colinde și o baladă. Fișa biografică nu spune în ce an a scris în Copilul Dobrogean și nu îl pune în comitetul de pe copertă.

„Din istoricul presei pedagogice tulcene - Copilul Dobrogean (1935-1938)”

Profesorul Mihai Marinache nu a scos gazeta. A scris despre ea în 2014, în seria lui de studii despre presa pedagogică tulceană. În aceeași serie a tratat „Revista Corpului Didactic Rural”, „Colnicul Hora” (Cerna, 1903) și „Făclia” (Nalbant, 1934-1938). La el, Copilul Dobrogean stă între foile dascălilor.

Tulcea, în anii revistei

Enciclopedia României dă orașul în care se tipărea foaia. La recensământul din 1930, Tulcea avea 20.104 locuitori. La 1 iulie 1937, populația era socotită la 21.090. Orașul stă la 126 de kilometri de Constanța și la 331 de kilometri de București, port la Dunăre. Pe locul lui, enciclopedia amintește așezarea romană Aegyssus, de care pomenește și Ovidiu.

Școlile orașului, în același portret: Liceul de băieți „Principele Carol”, Liceul de fete „Principesa Ileana”, un gimnaziu industrial de băieți, unul de fete, o școală de industrie casnică, trei școli primare de băieți, trei de fete și două mixte. Mai erau două biblioteci școlare, două asociații corale, un muzeu zoologic și arheologic și Liga Culturală. Copilul căruia i se adresa revista învăța în aceste școli.

Lângă Copilul Dobrogean, enciclopedia înșiră foile Tulcei din jurul anilor 1936-1937:

• „Curierul Tulcei”, săptămânal
• „Oglinda Tulcei”, săptămânal
• „Buletinul oficial al jud. Tulcea”, bilunar
• „Buletinul orașului Tulcea”, bilunar
• „Chemare în jurul Bisericei și Școalei”, lunar
• „Notarul”, lunar
• „Copilul Dobrogean”, lunar
• „Viața Adevărată”, lunar
• „Voința Economică”
• „Învățătorul tulcean”
• „Frontul Românesc Tulcean”

„Învățătorul tulcean” era foaia dascălilor, scrisă pentru dascăli. Copilul Dobrogean era foaia în care încăpea și compunerea. În același 1935, la Tulcea, apărea și revista literară „Dobrogea literară”. Sunt două publicații deosebite.

Seria de acum

Seria nouă este revista online a școlilor din Constanța și Tulcea. Nu reface paginile din 1935. Le continuă rostul: lucrarea unui copil este citită înainte să devină pagină, iar cele două județe se citesc unul pe altul.

Apare o ediție pe lună. Cifra de pe frontispiciu este numărul ediției, nu luna din calendar. Prima ediție este nr. 1. Octombrie nu este numărul 10. Numărul crește când redacția închide o ediție: alege lucrările numărului, iar acel set devine arhiva și PDF-ul. Până atunci, lucrările aprobate se citesc pe site, pe rând.

Cititorul nu are nevoie de cont. Poate filtra prima pagină pe județ. Poate intra pe rubrici, pe școli și pe clase. Poate căuta după cuvânt, rubrică, școală, an și lună. Poate deschide lucrările model, tema lunii și lucrarea lunii. La o lucrare vede autorul, școala, clasa, durata de citire, sursele, cuvintele și, dacă există, seria din care face parte. Poate mări textul, porni contrastul, copia linkul și îl poate trimite pe WhatsApp sau pe Facebook. Poate descărca PDF-ul ediției și poate citi fluxul RSS. Se poate abona: primește un email de confirmare, iar la un număr nou primește ediția. Se poate și dezabona. Poate scrie redacției de pe pagina de contact.

Contul este al elevului, al profesorului sau al directorului. Se deschide cu invitația profesorului sau cu codul clasei. Nu există înregistrare publică. Numele public îl alege școala: complet, doar prenumele sau doar clasa. Adresa de email nu apare.

Elevul scrie în panou, de la o pagină goală sau de la un șablon: compunere, poem, interviu, cronică, știre. Ciorna se salvează singură. Are o limită de lucrări pe lună. În vacanța pusă de redacție, trimiterea se oprește, iar ciorna rămâne. Înainte de trimitere, vede dacă textul are un cuvânt care nu poate fi publicat.

Drumul este același pentru fiecare lucrare. Ajunge la profesor. Profesorul o poate întoarce cu indicații, o poate respinge cu motiv sau poate propune o corectură, pe care elevul o acceptă sau o lasă deoparte. Apoi trece pe la director. Directorul o aprobă pentru școală, o poate întoarce sau o poate respinge. Redacția o publică sau îi pune o dată. Abia atunci se poate citi.

Rubricile deschise sunt Educație, Literatură, Creațiile elevilor, Cronica școlii, Dobrogea, Știință, Istorie, Interviu, Sport, Arte, Natură, Opinii, Știri, Recenzii și Tradiții. Un director poate cere o rubrică nouă.

După publicare, elevul își poate descărca diploma și poate propune lucrarea pentru lucrarea lunii. Clasa votează, profesorul confirmă. Comentariile și răspunsurile apar după moderare. Fiecare cont are un singur vot pe lucrare și poate semnala un comentariu.

Un concurs public există doar dacă îl deschide redacția. Atunci se poate vota fără cont: nume, email valid, confirmare din mesaj, un singur vot pe email, pe rețea și pe browser.

O dată pe lună, redacția alcătuiește ediția din lucrări deja publicate și trimite PDF-ul abonaților care au confirmat. Poate deschide tema lunii, poate marca lucrarea lunii, poate pune un premiu (mențiune, premiul I, II sau III), poate fixa o lucrare în rubrică, o poate marca drept model și o poate lega într-o serie. Ține școlile, paginile, concursurile și setările: limita lunară a elevului și vacanța. O lucrare ștearsă rămâne în coș 30 de zile.

Revista nu este făcută pentru un singur an școlar. Vrea douăsprezece ediții pe an, apoi arhiva, apoi anul următor. Peste ani, un text scris acum la Tulcea sau la Constanța trebuie să poată fi găsit, cum se mai găsește, după nouăzeci de ani, compunerea Corinei Cernescu.

Ce rămâne de căutat pe exemplar

O lucrare de documentare se recunoaște și după ce lasă deschis. Pe numerele tipărite mai sunt de văzut:

• colofonul fiecărui număr, ca să se confirme tipografia și să se limpezească notița despre „Curierul Tulcei”;
• lista comitetului, tipărită, ca să se citească fără îndoială numele Pavlot și prenumele lui Ior. Petrache;
• ultimul număr, ca să se vadă dacă 1938, dat de Marinache, este anul închiderii;
• sumarele, ca Nenea Nicu și Corina Cernescu să nu rămână singurele voci scoase din pagini.

Până atunci, atât se poate spune fără să adăugăm: o revistă lunară a învățătorilor din Tulcea, începută în 1935 sub titlul Revista copilului dobrogean, condusă de un comitet și de redacția lui Const. Petrache, tipărită întâi la „Moderna” și apoi la „Dobrogea”, cu câte zece numere în 1935 și în 1936 la Cluj, încă vie în 1937, cercetată până la 1938, și redeschisă ca revistă a școlilor din cele două județe.